Oltchimul, un alt FNI?
Oltchimul nu e nimic altceva decât un FNI, facut la nivel de stat. Toti ministrii au dormit linistiti pasându-si unul altuia combinatul, pâna a explodat
Ce ghinion pentru guvernul Ponta sa intre în alegeri având pe cap situatia exploziva de la Oltchim, unde un oras întreg traieste din combinatul chimic.
Asta înseamna voturi, iar daca pâna în decembrie nu rezolva situatia, Oltchimul va fi o piatra de gâtul USL-ului.
Ponta cu ai sai ministri Chitoiu (ministrul economiei), Pop (dialog social) si cu Remus Vulpescu, seful participatiilor statului, încearca sa rezolve în câteva luni, daca pot, ceea ce nu s-a facut în ultimul deceniu. Nici un predecesor de-al lui Ponta din aceasta perioada nu a dorit sa îsi bata capul cu Oltchim.
Tariceanu, Boc, Ungureanu a stat prea putin pentru a întelege ceva, si-au pus ochelarii de cal, dopuri în urechi ca la Formula 1, si nu au vrut sa se atinga de Oltchim pentru ca sarea în aer.
L-au lasat pe Constantin Roibu, împaratul combinatului si al zonei de doua decenii, sa îsi duca domnia în liniste, sa faca datorii peste datorii pentru a nu se trezi cu el peste cap si cu un oras întreg în strada.
Ministrii economiei si ai finantelor – Vladescu, Vosganian, Pogea, Videanu, Ariton, Ialomitianu, si-au pasat de la unul la altul dosarul Oltchim, nu de alta dar Roibu intra peste ei si îi dadea afara în loc sa fie invers. Si niciunul nu avea nevoie de asa ceva.
Ei trebuia sa se intereseze de soarta Oltchim. Dar nimeni nu a facut acest lucru. Ceea ce s-a întâmplat la Oltchim este simptomatic pentru întreprinderile de stat.
Dupa guvernul Nastase, privatizarea sau restructurarea întreprinderilor de stat a luat o pauza de opt ani. Cât timp economia duduia, iar banii veneau la buget, întreprinderile de stat nu aveau o problema.
Sindicatele stateau linistite la locul lor, sefii se schimbau odata cu guvernarea si cu fiecare ministru, iar membrii consiliilor de administratie numiti politic îsi numarau banii în liniste.
Întreprinderile erau devalizate prin prestari de servicii si furnizarea de produse, o parte din bani se ducea la toate partidele, iar cealalta intra în afacerile conducerii. Dar totul se facea pe datorie, iar în perioada de boom bancherii stateau la usa companiilor de stat sa le dea bani.
Nu conta ca aceste companii îsi înrautateau situatia si era doar o chestiune de timp pâna când totul se va întoarce împotriva lor. Atâta timp cât companiile de stat aveau neoficial garantia statului ca nu se va întâmpla nimic si ca îsi vor recupera banii într-un fel sau altul, niciun bancher nu se uita pe vreun plan de afaceri.
El stia ca trebuie sa raporteze la centru un nou client, un nou credit de unde lua comision si dobânda.
La fel s-a întâmplat si la multe alte companii de stat. Pe Tariceanu sau pe Boc care au guvernat sapte ani din opt nu i-a interesat situatiile de la Hidroelectrica, Romgaz, CFR, Compania Nationala de Autostraazi, Termoelectrica, Compania Nationala de Lignit si câte or mai fi. Nu au vrut sa aiba batai de cap. Mai bine dadeau din gura cu privatizarea si reforma decât sa-si suflece camasa si sa intre în mocirla companiilor de stat. Aici fiecare deputat sau senator si fiecare organizatie judeteana de partid are afacerea lui si nu este bine sa te pui cu baronii locali.
În tot acest timp numai Oltchim a ajuns la datorii de 3,5 miliarde lei si peste 1 miliard de lei pierderi, CFR-ul a mai facut câteva sute de milioane de euro datorii, Hidroelectrica a dat de la ea catre altii peste 1 miliard de euro si toti traiau bine. Era liniste în tara, sindicatele au avut partea lor de bani când era boom-ul economic, iar când a venit criza au fost linistite prin controalele DNA.
Oltchim nu e nimic altceva decât un FNI mai mare, cu mai multi bani devalizati si la o diferenta de 12 ani.
La FNI, banii i-a luat Vântu si pe lânga el o clasa întreaga de politicieni care înca mai sunt la putere.
La Oltchim, Roibu este vinovatul de serviciu. La FNI, unde s-au praduit 300 de milioane de dolari, a platit CEC-ul si bugetul, acum plateste din nou bugetul, adica cei care lucreaza în educatie, în sanatate, în administratie. Lor li s-au taiat 25% din salariu, în numele necesarelor masuri de austeritate. Lor li s-au luat banii pentru ca bugetul nu avea de unde altundeva. Daca Oltchimul ar fi produs, nu datorii, poate ca bugetul ar fi avut venituri. Oltchimul este numai vârful de aisberg al întreprinderilor de stat.
Dupa alegeri cine va veni la putere va lua în plin si explozia de la celelalte companii. La o buna parte din ele s-au sters datoriile, dar asta nu le va rezolva situatia. Aceasta stergere înseamna ca li se iau din banii tuturor celorlalti din economie, fie ca se numesc angajati, fie ca se numesc întreprinderi private. Aceasta stergere a datoriilor înseamna ca taxele si impozitele nu vor putea fi reduse. Bine ar fi sa nu creasca.
Timp de 10 ani toate guvernele au dormit linistite si si-au pasat de la unii la altii situatiile fierbinti din întreprinderile de stat. Ghinionul guvernului Ponta e ca nu mai are cui sa paseze.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!