A pierde o afacere este o afacere serioasa…
“Aveam 400 de angajati cu norma întreaga. 16 filiale deschise în SUA. Încheiam un an în care 58.009 persoane au participat la una din plimbarile si întrecerile pe distanta lunga pe care le organizam pentru a strânge bani pentru o asociatie de caritate si în care am reusit sa strângem 169 milioane de dolari în contributii pentru SIDA, cancer la sân si preventie împotriva sinuciderilor, cu 32 de milioane mai mult decât în anul precedent.Iar apoi, compania mea, Pallotta TeamWorks, a dat faliment”, povesteste Dan Pallotta pe pe HBR Blog Network (Harvard Business Review)
Dan Pallota
Fundatia Produselor Avon, bratul caritabil al companiei de cosmetice din lista Fortune 500, si-a însusit ilegal conceptul nostru “3 zile pentru Cancer la Sân”, si pe data de 11 august 2002, a anuntat planul companiei lor de a organiza un mars pe mai multe zile pentru a strânge fonduri pentru cancerul mamar, prin intermediul unor reclame de o pagina în majoritatea ziarelor importante din SUA.
Acest lucru se întâmpla dupa o relatie de cinci ani cu noi, în care le-am îmbunatatit capacitatea de obtinere a finantarilor pentru cercetarea în domeniul cancerului la sân, de la 5 milioane de dolari pe an pâna la 70,9 milioane de dolari pe an, acumulând în total 194 de milioane de dolari pe o perioada de cinci ani, o suma uriasa si nemauzita pentru o strângere de fonduri caritabile retail.
Cu câteva luni mai devreme, Avon ne-a informat ca nu mai intentioneaza sa faca evenimentele împreuna cu noi. Nu au spus de ce, ci doar ca revizuiesc toate activitatile lor de strângere de fonduri. Eram bulversati. Nu au spus niciodata nimic despre planurile lor de a concura în mod direct cu noi.
Noi detineam proprietatea asupra evenimentelor, de la nume, concept, liste cu persoane participante si alte proprietati intelectuale legate de acest subiect, asa ca ne-am asociat cu un nou partener care sa fie beneficiarul pentru urmatorul sezon.
Însa, ca rezultat al reclamelor Avon de o pagina, noul partener a renuntat, la sapte zile dupa ce reclamele au început sa ruleze. Conceptul de “3 zile pentru Cancer la Sân” era 75% din afacerea noastra. Era ca si cum McDonald’s si-ar fi pierdut hamburgerul. Nu a existat suficient timp sa strângem capitalul necesar pentru a finanta nevoile anuale de numerar ale evenimentelor.
Asa ca pe data de 23 august 2002, am închis usile si toti cei 400 de angajati au fost disponibilizati.
Ulterior am dat în judecata Avon pentru încalcarea contractului si am câstigat. Avon ne-a dat la rândul sau în judecata, cerând suma de 25 de milioane de dolari. Avon a vazut ca venitul lor net a scazut de la 70,9 milioane de dolari în 2002 cu noi, la 11,1 milioane de dolari anul urmator, cu propriul mars de 2 zile, o variatie de aproape 60 de milioane de dolari într-un singur an.
Pe data de 23 august 2002, am intrat în sediul nostru, o cladire spectaculoasa si creativa în care ne mutasem cu câteva luni înainte. Cladirea trepida din cauza activitatii a 250 de persoane, fara îndoiala printre cei mai pasionati oameni angajati vreodata sub acelasi acoperis.
A doua zi, era un oras fantoma, cu câtiva dintre noi care încercam sa gasim o strategie, ceva, care sa ne ajute sa salvam compania. Nu am gasit nimic.
Sa pierzi, într-o singura secunda, întreaga familie cu care ai lucrat împreuna ani de zile, tot ce ai construit timp de 20 de ani, si casa în care munceati cu totii, si aceasta în niste conditii injuste, este destul de devastator si nu dorim acest lucru nici celui mai aprig dusman. Este o realitate cumplita.
Atunci când cineva apropiat moare, domneste simpatia. Oamenii trimit flori. Dar pierderea unei afaceri este foarte diferita din acest punct de vedere…
În ziua în care am închis compania, angajatii veneau la mine si ma întrebau daca îsi pot începe propria companie de organizare de evenimente, luând bucati din “corpul” companiei înainte ca acesta sa se raceasca. Lichidatorii vindeau birouri si dulapuri pe care le-am cumparat personal la începuturile afacerii. Altii se duceau sa lucreze la concurenta. Între timp, creditorii îmi bateau la usa zi si noapte.
Mi-am pierdut sursa de venit. Eram bun de plata pentru milioanele de dolari garantate cu bunuri personale pe care le-am semnat pentru a alimenta expansiunea noastra. Eram pe punctul de a-mi pierde casa. Si trebuia sa ma mai confrunt si cu presa care, asa cum face de obicei, a înteles complet gresit toata povestea.
Si nimeni nu suna sau trimitea flori. Nu, moartea era mult mai usoara.
Zece ani mai târziu, mi-am revenit.
Am reusit sa îmi pastrez casa lucrând împreuna cu banca pentru a vinde bunuri ale companiei si ajungând la un acord de a-i ajuta sa îsi recupereze banii prin intermediul procesului împotriva Avon, ceea ce s-a si întâmplat.
Am trei copiii minunati care nu existau în urma cu zece ani, tripleti de fapt. Am aflat care îmi sunt adevaratii prieteni si am dezvoltat o definitie a prieteniei mult mai matura si mai realista.
Am o abordare diferita în ceea ce priveste încrederea. Nu o oferi gratuit, decât daca esti pregatit sa accepti consecintele. Am învatat ca oamenii iau ceea ce vor, indiferent de promisiunile facute, daca tentatia devine suficient de mare. Si vor încerca sa conceapa tot felul de rationalizari pentru a-si justifica actiunile.
Am învatat ca zicala despre inovatie este adevarata: la început, oamenii spun ca ideea ta este absurda, apoi ca a fost evidenta tot timpul si apoi vor sustine sus si tare ca a fost ideea lor de la început.
Am învatat sa nu mai semnez niciodata o garantie, decât daca îti permiti sa pierzi întreaga suma.
Nu exista o alta lectie de învatat în afara de acestea. Nu mi-am pierdut îndrazneala sau entuziasmul pentru viata si afaceri. Dar, as fi lipsit de sinceritate sa spun ca nu am suferit enorm. Si înca doare, chiar si dupa zece ani de la acea zi.
Eu nu am sa va prezint sapte lucruri pe care sa le faceti atunci când neimaginabilul se întâmpla. Aniversarea de zece ani a necesitat o relatare. Si având în vedere ca Pallotta TeamWorks a fost o afacere în adevaratul sens al cuvântului (Scoala de Afaceri Harvard a realizat un studiu asupra companiei în anul 2000) am simtit ca e potrivit sa conving cititorii ca ceea ce pare de neconceput se poate întâmpla si acest lucru este ceva pentru care nu te pregateste nimeni în scoala.
Asadar, ai grija sa ai în preajma ta un terapeut bun, daca esti un antreprenor aflat undeva la limita. Terapeutul nu va taia si va fugi. Si e posibil sa te ajute sa îti pastrezi sanatatea mentala. Poate si mai mult.
“A pierde o afacere” este o afacere serioasa…
Financiarul.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!