Indeplinirea de buna-voie
Art. 371¹ alin. 1 din actualul Cod de procedura civila prevede ca “obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de buna-voie”, fiind consacrat nu numai obligatia debitorului de a-si plati datoria astfel stabilita, ci chiar dreptul sau in acest sens. Aceeasi formulare se regaseste si in art. 613 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, insa celelalte reglementari referitoare la procedurile de executare silita schimba total optica legiuitorului cu privire la termenul pana la care debitorul poate sa-si execute obligatiile.
Ne permitem sa vorbim despre ”dreptul debitorului” de a-si plati datoria si nu despre obligatia sa in acest sens pentru ca uneori plata datoriei de catre debitor afecteaza drepturi dobandite de alte persoane in cursul executarii silite asupra bunurilor supuse vanzarii silite.
Apelarea la procedura de executare silita de catre creditor este subsecventa, acest aspect rezultand din formularea alin. 2 din aceleasi articole – “in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa …”.
Intrebarea care se pune este pana cand are debitorul dreptul de a-si plati datoria?
Problema este de mare actualitate chiar daca ne aflam in fata intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila deoarece toate dosarele de executare silita aflate pe rolul executorilor judecatoresti, precum si cele ce vor fi deschise pana la 1 septembrie, vor urma procedura de executare silita prevazuta de actualul Cod, potrivit art. 4 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.
Art. 523 din actualul Cod prevede: “(1)In tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau alta persoana interesata poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare, consemnand la dispozitia creditorului urmaritor intreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile si cheltuielile de executare.
(2) Dispozitiile art. 428 alin. 2-4 se aplica in mod corespunzator.
(3) In cazul in care cererea este admisa, instanta, cu acordul debitorului, va dispune si eliberarea sumei in mainile creditorului.”
Art. 428, alin. 2–4, la care face trimitere art. 523 alin. 2, mentioneaza ca: “(2) Persoanele aratate la alin. 1 vor fi obligate sa inmaneze executorului judecatoresc pe langa recipisa de consemnare si o copie de pe cererea de suspendare sau de incetare a executarii silite, depusa la instanta competent. Pana la solutionarea cererii de catre instanta, urmarirea se va opri in tot sau in parte.
(3) Asupra cererii de incetare sau de suspendare a executarii silite, instanta de executare se va pronunta prin incheiere, potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala.
(4) In orice alt caz, urmarirea va continua, dispozitiile art. 399 si urmatoarele fiind insa aplicabile.”
Asadar, din continutul art. 523 alin. 1 rezulta ca debitorul are dreptul de a-si plati obligatia “in tot cursul executarii silite”, respectiv de la momentul cand debitorului i-a fost comunicata somatia prevazuta de art. 387 CPC [“(1) In afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie care va cuprinde …;] si a expirat termenul mentionat in aceasta [(2) Daca in termenul aratat in somatie debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia, executorul judecatorescu va proceda de indata la executarea silita”] si pana la momentul incetarii executarii silite, respectiv pana la incheierea procesului-verbal de incetare a executarii silite de catre executorul judecatoresc.
Referitor la momentul declansarii executarii silite, NCPC stabileste ca moment al inceperii executarii silite cel al “sesizarii organului de executare … daca prin lege nu se prevede altfel” – 614 alin. 2.
O asemenea posibilitate nu este lipsita de critici si poate genera alte litigii in care alte persoane dobandesc anumite drepturi asupra bunurilor executate silit.
Astfel, una din problemele delicate apare in urmatoarea situatie: in cursul executarii silite executorul judecatoresc a procedat la identificarea si valorificarea unui bun imobil al debitorului, a incheiat procesul-verbal de licitatie, posibil a incasat pretul, a eliberat actul de adjudecare si a distribuit pretul, insa nu a finalizat executarea silita, iar debitorul recurge la procedura prevazuta de art. 523 CPC.
In acest sens, debitorul (“sau alta persoana”) consemneaza toata creanta la dispozitia creditorului urmaritor, impreuna cu accesorii si cheltuieli de executare, inmaneaza executorului recipisa de consemnare impreuna cu copia cererii de suspendare (sau incetare) a executarii silite adresata instantei de executare, executarea silita fiind suspendata de drept (art. 428 alin. 2 teza finala).
O situatie si mai interesanta se poate intalni in cazul in care, pe parcursul derularii procedurii de executare silita, si alti creditori isi depun titlurile la executorul judecatoresc pentru a fi avute in vedere la distribuirea sumelor realizate din executarea silita, dar fara a sesiza executorul judecatoresc cu o cerere de executare silita (care sa urmeze procedura incuviintarii executarii silite si plata taxelor de executare si a onorariului executorului judecatoresc).
Acestia au calitatea de “creditor urmaritor”, in sensul textelor de lege citate, sau pot fi denumiti “creditori intervenienti”, avand in vedere ca nu au formulat o cerere de executare silita (nu “au sesizat organul de executare”) care sa fie incuviintata de instanta de executare, ci doar au depus titlurile lor “organului de executare” (sesizat de un alt creditor al debitorului comun) si fara a plati cheltuielile specifice fazei executarii silite?
Raspunsul pare a rezulta din definitia “creditorului urmaritor” care este “acel creditor care a recurs la procedura executarii silite pentru realizarea creantei sale”, rezultand ca numai acel creditor care a sesizat executorul judecatoresc cu o cerere de executare silita, aceasta fiind incuviintata de instanta de executare, si a platit cheltuielile specifice executarii silite poate fi considerat creditor urmaritor, iar ceilalti creditori, care doar si-au depus titlurile executorii la executorul judecatoresc pentru a fi avute in vedere la distributia sumelor, participa doar la o anumita faza a executarii silite, nu la toata procedura, si nu pot fi considerati “creditori urmaritori”.
In acest sens, prin Incheierea din 02.02.2012, Judecatoria Braila a admis cererea debitoarei MM, in contradictoriu cu “creditorul urmaritor” SC O SA, a constatat ca debitoarea a consemnat la CEC, conform recipisei, intreaga suma reprezentand creanta, inclusiv cheltuielile de executare, a dispus incetarea executarii silite si desfiintarea masurilor de executare silita efectuate de executorul judecatoresc, precum si eliberarea sumei consemnate cu recipisa de consemnare in mainile creditoarei SC O SA.
Trebuie precizat ca plata datoriei de catre debitoarea MM s-a facut dupa organizarea licitatiei imobiliare de catre executorul judecatoresc si incheierea procesului-verbal de licitatie in care s-a consemnat adjudecarea imobilului si in conditiile in care alti trei creditori au depus la executorul judecatoresc titlurile executorii ce urmau a fi avute in vedere la distributia sumelor, aspecte ce au rezultat din continutul dosarului de executare silita depus integral la dosarul cauzei.
Procedura de solutionare a cererii s-a facut numai cu citarea “creditorului urmaritor”, SC O SA – singurul care a formulat cerere de executare silita. Evident ca se pot face discutii cu privire la drepturile dobandite de adjudecatar, desfiintate in urma acestei proceduri fara ca adjudecatarul sa aiba posibilitatea sa isi apere aceste drepturi, insa nu acesta este subiectul nostru.
Potrivit NCPC dreptul debitorului de a-si plati datoria exista numai pana la momentul adjudecarii.
Aceasta concluzie se desprinde din dispozitiile art. 946 alin. 1 teza I, potrivit carora “prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar”, adjudecarea avand loc in conditiile mentionate de art. 835 NCPC, dovada facandu-se cu procesul-verbal de licitatie, intocmit de executorul judecatoresc, ce va trebui sa cuprinda mentiunile de la art. 836 NCPC.
Adjudecatarul devine proprietar de la momentul adjudecarii chiar daca nu a platit pretul integral, dreptul sau fiind afectat de conditia rezolutorie a platii diferentei de pret, avand dreptul la fructe si venituri, suportand toate sarcinile imobilului(art. 846 teza II, NCPC), spre deosebire de reglementarea actuala potrivit careia proprietatea imobilului de la debitor la creditor se transmite prin actul de adjudecare(la momentul eliberarii lui de catre executorul judecatoresc) – art. 516 pct. 8, art. 518 alin. 1.
Prin urmare, in NCPC se constata o limitare in timp a posibilitatii debitorului de a-si plati datoria, pana la momentul adjudecarii, urmarindu-se ocrotirea drepturilor dobandite de adjudecatar in detrimentul dreptului de proprietate al debitorului, contrar reglementarii anterioare.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!