Despre inselaciunea in litigiile patrimoniale
Înșelăciunea este inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă (art. 215 Cod penal). Oamenii nu înșeală de fiecare dată când au ocazia, pentru că, așa cum există viață și după moarte, există și viață după ce ai înșelat pe cineva. Înșelăciunea distruge reputația. Înșelăciunea este posibilă doar când lumea este destul de mare, astfel încât câștigul din înșelăciune e mai mare decât riscul pierderii bunului renume. Pentru avocați lumea este mică iar bunul renume înseamnă viață. Pentru avocați bunul renume se câștigă greu și este ușor de pierdut.
Întrebări cu răspuns:
1. Avocații ar trebui să lucreze doar pentru clienți în a căror dreptate cred? Răspunsul este: da.
2. Având în vedere definiția legală a înșelăciunii, este oare posibil ca avocatul să îl inducă în eroare pe judecător, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor împrejurări, în scopul de a obține câștig de cauză pentru clientul său? Răspunsul este: nu.
dr. Andrei SĂVESCU,Juridice.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!