Judecatorul Dragos Calin,Curtea de Apel Bucuresti,recomanda tuturor instantelor din tara Solutia oferita de mediere!
La 22 mai 2006 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
Această lege clarifică pentru prima oară locul medierii în sistemul de rezolvare a disputelor/conflictelor, rolul şi obligaţiile mediatorului în rezolvarea unui conflict, cum se poate apela la serviciul de mediere şi cine poate fi mediator. Adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator a permis începerea construirii unui sistem unitar de aplicare a medierii în România.
2Potrivit legii române, care reglementează un domeniu larg de aplicare, pot fi supuse medierii dispute în materie civilă, comercială, de familie, penală, în domeniul protecţiei consumatorului dar şi în situaţia conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune, din cadrul conflictelor de muncă.În ce priveşte medierea în cursul procesului civil, în cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi.
La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, la cererea părţilor instanţa poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi va dispune, la cererea părţilor, restituirea taxei de timbru plătită pentru învestirea respectivei instanţe.Modificările aduse Legii nr. 192/2006 prin Legea nr. 370/2009 şi prin O.G. nr. 13/2010 au fost necesare pentru armonizarea legislaţiei interne cu cea comunitară, în special cu dispoziţiile Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială. În acest sens, au fost introduse dispoziţii exprese referitoare la modul în care părţile pot da forţă executorie acordului de mediere, prin intermediul notarului public sau al instanţei (art. 59) .Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, stabileşte ca în tot cursul procesului civil, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri.
Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea sluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii.În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.
Totodată, Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificat şi completat după cum urmează:
1. La articolul 10 alineatul 1, litera h) : “h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”
2. După articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 16 indice 1, cu următorul cuprins:
“Art. 16 indice 1: Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile: În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile. În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii.
Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”In O.U.G. nr. 51/2008 găsim dispoziţii cu caracter stimulativ, respectiv cele cuprinse în art. 20 referitoare la posibilitatea restituirii sumei plătite ca onorariu mediatorului, dacă anterior sesizării instanţei s-a încercat medierea, dar aceasta nu s-a încheiat printr-o înţelegere, ca şi în cazul în care medierea s-a încercat după sesizarea instanţei, dar anterior primei zile de înfăţişare.
Tot caracter stimulativ au şi prevederile cuprinse în art. 63 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 în care se arată că, în cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, odată cu hotărârea de expedient, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătită pentru învestirea acesteia.
2. Rolul medierii si volumul de activitate al instanţelor din România
Este cunoscut şi acceptat în întreaga lume faptul că medierea este o metodă eficientă de soluţionare a disputelor. În general, este mai rapidă şi implică cheltuieli mai mici decât procedurile judecătoreşti obişnuite.
Ea evită confruntarea dintre părţile implicate în procesul judiciar şi le permite acestora să îşi menţină relaţiile profesionale sau personale după soluţionarea conflictului. Medierea, de asemenea, dă posibilitatea părţilor să găsească soluţii creative disputelor lor, soluţii pe care nu le-ar putea obţine în instanţă.În sfârşit, recurgerea la mediere ajută la scăderea numărului de cauze aflate pe rolul instanţelor şi la reducerea cheltuielilor judiciare atât pentru părţile implicate în proces, cât şi pentru instanţe.Recunoscând aceste merite, şefii de state şi de guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene, întruniţi la Tampere in octombrie 1999, au solicitat crearea în aceste state a unor proceduri alternative, extrajudiciare, pentru soluţionarea litigiilor, în scopul de a îmbunătăţi accesul la justiţie în Europa.Comisia a implementat acest obiectiv politic şi ca urmare, în anul 2002, a prezentat o carte verde, referitoare la mijloacele alternative de soluţionare a disputelor, care a condus la o largă consultare printre persoanele interesate, referitor la modalitatea cea mai indicată de promovare a metodelor alternative de soluţionare a litigiilor în Europa.
A fost adoptată Directiva 2008/52/CE privind unele aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială1, care nu reglementează întreaga serie a problemelor1 Directiva a fost adoptată la 21 mai 2008 şi a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. L 136/3 din 24 mai 2008.4supuse medierii, însă stabileşte reguli de procedură care asigură strânsa legătură dintre mediere şi procedurile judiciare.Scopul Directivei este acela de a facilita accesul la soluţionarea litigiilor şi de a promova soluţionarea amiabilă a disputelor, încurajând folosirea medierii şi asigurând o relaţie echilibrată între mediere şi procedurile judiciare.
Dispoziţiile Directivei 2008/52/CE se aplică în cazul litigiilor transfrontaliere, în materie civilă şi comercială, cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor de care părţile nu pot dispune, în conformitate cu legislaţia aplicabilă corespunzătoare.Acest document se referă numai la medierea în materie civilă şi comercială, însă nimic nu împiedică statele să adopte legi referitoare la mediere şi in alte domenii, cum ar fi dreptul penal, dreptul muncii sau chiar dreptul administrativ.
Pe de altă parte, în art.9 al Directivei este prevăzută obligaţia statelor membre de a încuraja, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, punerea la dispoziţia publicului larg, în special pe internet, a informaţiilor privind modalităţile de contactare a mediatorilor şi a organizaţiilor care oferă servicii de mediere.Această obligaţie a fost considerata ca adusă la îndeplinire de România prin afişarea, pe site-ul Ministerului Justiţiei (www.just.ro) a tabelului mediatorilor autorizaţi.
De asemenea, pe site-ul Consiliului de Mediere (www.cmediere.ro) sunt afişate datele de contact ale mediatorilor, ale asociaţiilor de mediatori şi ale furnizorilor de servicii de mediere.Tabelul comparativ al caracteristicilor esenţiale alediverselor metode de solutionare a unui conflict în Spania PROCESUL JUDICIARCONCILIEREANEGOCIEREAMEDIEREAPROCEDURA Formală si rigidă. Reglementată prin legeFormală/flexibilă. Judecătorul impune regulile.Absolut informală.
Libertatea absolută a părtilor
Relativ informală. Mediadorul stabileste regulile împreună cu părtile
PUTERILE TERȚULUI
Autoritate sau imperium. Exercită puterea în prezent.Autoritate de referinţă. Se abţine de la a exercita o putere reală.Nu există tert.Autoritatea de a exercita conducerea este dată de părti.
ROLUL TERTULUI INTERVENIENT
Judecă si hotărăste prin constrângere (decizie)Favorizează încheierea unui acord între părti (tranzactie)Nu există tert.Facilitează comunicarea (solutionarea)
PROIECTIA PUBLICĂ
Publicitate(lumină, camere de luat vederi, aparate de fotografiat)Publicitateatenuată (lumină, dar fără camere de luat vederi, aparate de fotografiat).Caracterul confidential este în mâinile părtilor.Confidentialitate, secret, intimitate.
5LIBERTATEA DE EXPRIMARE“
Tot ce vei spune va putea fi folosit împotriva ta”.“Ceea ce se va spune nu va fi de folos dacă nu va exista un acord”. În litigiu va folosi doar ceea ce este dovedit.Conduce neîncrederea.Ceea ce se va spune nu va avea nicio o importantă în procesul viitor. Secretul profesional al mediatorului.
ATITUDINEAPARTICIPANȚILOR
Joc de poker (lipsa colaborării) Joc de domino (colaborare medie).Joc de tenis (competitie) Puzzle (colaborare ridicată)
CARÁCTERUL INTERVENȚIEI
Obligatorie.Obligatoriu atenuat.Absolut voluntară.Voluntară. Sesiune obligatorie de informare.
PREZENȚA AVOCATULUI poate fi:
Permanentă. Obligatorie (este vocea părtii). Rol secundar de consiliere (vorbeste pertea direct) Rol principal.Protagonistul este cetăteanul (avocatul îl sfătuieste înainte sau după).
Câstigă sau pierde. Strategie de război.Câstigă ceva si pierde altceva (strategie de negociere) Obtine avantaje.Câstigă si câstigă (strategie de gestiune)Potrivit Raportului privind starea justiţiei, dat publicităţii de Consiliul Superior al Magistraturii
2, datele statistice din ultimii 5 ani relevă o tendinţă de creştere a numărului de cauze pe rolul instanţelor judecătoreşti pe toate palierele, numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţinând relativ constant numărul cauzelor de soluţionat
3. Faţă de 2009, în anul 2010 numărul cauzelor de soluţionat a crescut cu 21,79%. Explicaţia pentru acest fenomen acut se regăseşte în special în modificările legislative care au afectat proceduri (de exemplu, încuviinţarea executării silite) sau drepturi cu caracter salarial ori social.
…………………………………………………………………………………………………………………………….
Consiliul Superior al Magistraturii a concluzionat ca se impune o largă popularizare a medierii, ce este foarte puţin cunoscuta de către justiţiabili si, din păcate, chiar si o parte însemnata a celor care au auzit in diverse ocazii ”despre mediere” nu cunosc principiile, avantajele si procedurile medierii.Mediatorii susţin ca judecătorii nu au informat părţile asupra posibilităţii de a apela la mediere, nu au acordat termene pentru mediere si nu au trimis justiţiabilii la şedinţele de informare gratuita; in plus, exista foarte puţine instanţe care au avut si intenţia si posibilitatea de a pune la dispoziţie un spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea informărilor gratuite privind medierea.Medierea in domeniul judiciar, in anul 2010, a fost aproape inexistenta, mediatorii reuşind sa-si desfăşoare activitatea mai mult in faza premergătoare apelării la justiţie, prin eforturi proprii considerabile.Pe de o parte, prezentul Protocol propune soluţii referitoare la necesitatea informării cu privire la mediere a persoanelor interesate, precum şi a părţilor care au dosare aflate pe rolul Curţii de Apel sau al instanţelor din circumscripţia acesteia şi care pot face obiectul medierii, conform legislaţiei în vigoare.Pe de altă parte, este necesara cooperarea privind organizarea de cursuri, seminarii etc. în legătura cu medierea la nivelul Curţii de Apel, a tribunalelor şi judecătoriilor din circumscripţia sa, inclusiv in cadrul formarii continue la nivel descentralizat.
Potrivit Protocolului încheiat intre Institutul Naţional al Magistraturii si Consiliul de Mediere, in domeniul formarii continue, Institutul Naţional al Magistraturii s-a obligat sa desfăşoare un set de seminarii profesionale care sa aibă ca tematica prezentarea generala a dispoziţiilor legale in materia medierii si identificarea soluţiilor pentru problemele ivite cu prilejul aplicării in practica a acestora, in cadrul unor discuţii interactive intre magistraţi si mediatori.
Protocolul propune in sarcina Curţii de Apel următoarele obligaţii:
a) să participe cu resurse proprii în vederea pregătirii, promovării, desfăşurării şi evaluării activităţilor periodice prevăzute în prezentul protocol;
b) să afişeze la sediul Curţii de Apel şi la sediile instanţelor din circumscripţie Tabloul mediatorilor, care cuprinde numele şi prenumele mediatorilor, precum si datele de contact ale acestora;
c) să aloce spaţii la avizierul instanţei şi la compartimentele de lucru cu publicul pentru afişarea şi distribuirea de materiale informative privind medierea;15
d) să propună, prin reprezentanţii săi, organizarea de activităţi specifice în domeniul medierii, în cadrul programelor de formare continuă descentralizata de la nivelul Curţii de Apel şi al instanţelor din circumscripţia sa;
e) să informeze şi să sprijine instanţele din circumscripţie în vederea organizării diferitelor activităţi şi manifestări publice din planurile de acţiune comune (conferinţe, simpozioane, prezentări de cărţi, proiecte, cercetări, informări cu privire la mediere etc.)
;f) să realizeze studii de impact privind informaţia furnizată prin programele desfăşurate în baza prezentului protocol;
g) să informeze, în scris, instanţele inferioare din raza de competenţă în legătură cu obiectivele protocolului şi activităţile propuse în planurile de acţiuni comune;
h) să colaboreze cu Consiliul de Mediere pentru organizarea programelor stabilite prin obiectul prezentului protocol, conform prevederilor legale;
i) să promoveze instituţia medierii şi dispoziţiile prezentului protocol, prin intermediul paginii web a Curţii de Apel şi a unui monitor electronic, în conformitate cu prevederile legale;
j) să utilizeze mass-media atât în comun cu Consiliul de Mediere, cât şi separat, pentru mediatizarea acţiunilor ce formează obiectul prezentului protocol, conform prevederilor legale.
In concluzie, un astfel de protocol prezintă, de principiu, avantajul de a unifica si armoniza diversele soluţii de colaborare cu mediatorii si asociaţiile lor, adoptate de instanţele din raza teritoriala a Curţii de Apel.
Totodată, pe termen scurt, este de natura a ajuta instanţele sa îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de actele normative indicate anterior, inclusiv Legea nr. 202/2010.
Pe termen mediu, presupunând si ca acest exemplu de colaborare va fi urmat si de celelalte curţi de apel din România, încheierea Protocolului ar putea conduce la cunoaşterea concreta a medierii si a implicaţiilor sale, sporirea încrederii in mijloacele alternative de soluţionare a conflictelor, precum si la degrevarea instanţelor de cauze extrem de numeroase si costisitoare pentru bugetul instanţelor, de o mai mica importanta, in care părţile apelează acum aproape exclusiv la instanţele judecătoreşti.
Amplasarea unor monitoare in localurile instanţelor din raza Curţii de Apel, pe care sa fie rulate, alături de informaţiile obişnuite de interes public ale instanţei, informaţii referitoare la mediere (acte normative, avantaje, dezavantaje, tabloul mediatorilor, scenete interpretate de actori profesionişti care sa prezinte şedinţe de mediere in civil, litigii de munca, de familie etc.), reprezintă un mijloc modern si accesibil publicului larg10 in vederea popularizării medierii si, prin aceasta, a încercării reducerii volumului imens de activitate in instanţele din raza teritoriala a Curţii de Apel.
Judecator Dragos Calin
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!